1282.
Oprește-te din când în când
Oprește-te din când în când
și uită-te-nspre lună,
și-ascultă trecerile ei
ce multe au să-ți spună.
Oprește-te din cînd în cînd
și uită-te-nspre soare,
că nu știi care-i ziua cea
cînd nu-ți va mai răsare.
Oprește-te din cînd în cînd
lîng-un mormînt și-o cruce,
și-adu-ți aminte că-ntr-o zi
aici te vor aduce.
Oprește-te din cînd în cînd
pe drum numai cu tine,
și vezi cu ce te duci de-aici
în viața care vine.
Oprește-te - și pînă poți,
spre Dumnezeu te-ndreaptă,
că nu știi după care ceas
sfîrșitul te așteaptă.
Căzi în zadar te vei opri
cînd moartea te culege
atunci pe veci de veci ar fi
tîrziu a mai alege!