1305.
Tot ce-mi făgăduiești tu, lume
Tot ce-mi făgăduiești tu, lume
deșertăciune e și vis
tot ce mi-ai da, tot ce mi-ai spune
îmi trage sufletu-n abis
o, lume, toate-n tine lume
deșertăciune sînt și vis.
Trec bucuriile din tine
și-atît de grabnic veștejesc
și frumusețea ta-i suspine
și banii tăi nefericesc
o, lume, toate-n tine lume
înșală, mint și veștejesc...
Vai cum se-nșeală cîți te cată
și cum vor plînge cîți te cred
cum se vor prăbuși deodată
cei ce pe-a tale tronuri șed
o, lume, vai de cîți te cată
și-amar de cîți în tine cred.
Ferice-n veci de cine-și pune
întreaga-ncredere-n Hristos
de cei ce-și strîng cu-nțelepciune
răsplata-n cerul luminos
de-acei ce-și pun din tine lume
întreaga-ncredere-n Hristos!