131.
Iisuse-al meu Mântuitor (orig. tovarăș scump)
Iisuse-al meu Mântuitor (orig. tovarăș scump)
din zorii tinereții,
/ cu Tine eu călătoresc
pân-la sfârșitul vieții. /(bis)
În zori de zi, când mă trezesc,
merit m-aplec sub Cruce,
/ că-n toată lumea asta n-am
un scut mai bun și dulce. /(bis)
Când plec pe-un drum îndepărtat,
Tu, Doamne, ești cu mine
/ și, fie drumul cât de greu,
e-așa ușor cu Tine. /(bis)
Când am de suferit un chin,
Tu, Doamne-mi dai putere
/ și, fie-amarul cât de greu,
eu simt o mângâiere. /(bis)
Iar seara, când mă culc, Te chem:
"Iisuse, fii cu mine!";
/ atuncea somnul meu e lin
și-n zori ajung cu bine. /(bis)
Și nu mă tem că voi pieri
în marea de păcate,
/ căci Tu, Preabunul meu Iisus,
mă izbăvești din toate. /(bis)
Tu ești Comoara care-a fost
de mine mult căutată,
/ iar astăzi nu Te-aș mai lăsa
nici pentru lumea toată. /(bis)
Căci Tu-mi ești frate de pribeag,
de cânt și de suspine.
/ Iisuse-al meu Mântuitor,
ce bine-i lângă Tine! /(bis)