1311.
Undeva odată ai simțit și tu
Undeva odată ai simțit și tu
că la poarta-nchisă dragostea-ți bătu
și dorea să intre însă tu n-ai vrut
- dar i s-a dus vremea harului avut.
Undeva odată ai avut o zi
cînd și tu iertarea ai putut găsi
căci atît de-aproape îți era Iisus
- dar necunoscută ziua ta s-a dus.
Undeva odată și tu te-ai predat
Domnului - simțindu-ți sufletul iertat
dulce era pacea sufletului tău
- dar nu ți-ai păstrat-o și-ai căzut mai rău.
Undeva odată Dumnezeu era
chiar lîngă-a ta ușă, chiar intrat pe ea
- dar păcatul-demon iarăși te-a supus
și stingînd lumina Dumnezeu S-a dus.
... Undeva odată ai să plîngi tu-n veac
cîte legi acuma nu se mai desfac
cîte lași acuma veșnic nu mai vin
și tu singur-singur vei fi-n veci străin.