1324.
Am lăsat în urmă lumea și-am ajuns pe-ai Slavei munți
Am lăsat în urmă lumea și-am ajuns pe-ai Slavei munți
cu-a Iubirii flăcări ars-am orice legături și punți
să rămînem pe vecie numai Singur Tu și eu
nu mai vreau nici o comoară, sînt bogat,Iisuse-al meu.
Tot ce poate să-mi dea lumea nu mai are nici un preț
nu privesc decît spre-a Tale bogății și frumuseți
nu m-atrage decît dorul după Tine Domnul meu
sînt bogat că Te-am pe Tine, Tu mă-mbogățești mereu.
O, al Veșniciei mele Dulce și Puternic Far
Tu mi-arați mereu mai scumpe țărmuri fără de hotar
și mă treci prin stăvilarul Timpului încet și greu
să cuprind Nemărginirea strînsă-n Tine Domnul meu.
Depărtat deplin de lume, de părinți și de copii
Tu-mi rămîi cea mai aleasă dragoste pe veșnicii
știu că tot în lume piere ca un stins fitil de seu
dar Tu-n veci rămîi Același, tot mai Scump Iisuse-al meu.
Tu simțirile ființei mi le umpli și le-nchegi
Tu Comoara vieții mele și iubirii mele-ntregi
Tu cu cît mă-nalți spre Tine tot mai însetat Te vreau
Tu ești Raiul vieții mele, numai Tu Iisuse-al meu.
Adă vremea, adă locul fericirii fără saț
lîngă Tine să ne strîngă al Tău Scump și Dulce Braț
să rămînem împreună veșniciile apoi
numai ochii, numai glasul, numai Sînul Tău - și noi!