1327.

Bolnav de iubire și zdrobit de jale

Bolnav de iubire și zdrobit de jale - video
Bolnav de iubire și zdrobit de jale am pornit pe drumuri lungi a Te găsi să-ți sărut cu lacrimi urma Urmei Tale și măcar odată Fața a-ți privi. Unde-ai mers? o, unde ai plecat Tu oare, sfîșie căința sufletul meu tot risipesc pe drumuri lacrime amare, e pustiu și-s singur, Doamne nu mai pot. Refren: Ți-am greșit Iisuse, mi-am călcat cuvîntul ți-am trădat iubirea, sînt un lepădat dar azi sînt în stare să-nconjur pămîntul să sărut obrazul care L-am scuipat. Viața mi-e zdrobită, iar în jur haine urlă numai fiare groază și fiori și-a înfipt Durerea mii de colți în mine... - iată Doamne plata celor trădători! Vai, sînt gol și singur și privesc cu jale stîrvul pentru care eu Te-am părăsit n-am pus preț pe harul ascultării Tale și-azi mi-e-ntregul suflet ars și pustiit. Am crezut iubirea ceva de vînzare anii-atîtor jertfe i-am pierdut din gînd Scumpa mea Comoară, n-am putut fi-n stare s-o plătesc cu sînge, dar să nu mi-o vînd. Am crezut că astfel va-nceta odată zbuciumul și lupta cu răniri de jar, am zis: DA, iar astăzi viața mi-e-ncleștată de-nmiite cazne, zbucium și amar... Mîinile ispitei negre și haine vălul curăției crud mi-au sfîșiat și-aruncară-n tină sufletul din mine - ce-am făcut cu Tine, Darul meu Curat! Unde-i curăția mea de altădată, unde-i frumusețea limpezii priviri, unde-i fericirea sfîntă și curată din înfiorarea primei ei iubiri? Unde ești iubirea mea de-ntîia dată, legănată-n lacrimi și trezită-n cînt? - Azi trecută-i lupta, azi e pace-afară dar în suflet plînge cel mai drag mormînt. Ah, Te caut pe drumuri noaptea printre stele pe-unde-au dus odată farmec pașii Tăi, dar nu-i nimeni-nimeni, numai în cetate latră tot aceiași cîini flămînzi și răi. Nu mai cîntă cîmpu-n zumzet de albine zorii sînt departe, cerul e-nnorat depărtări și veacuri mă despart de Tine... - Oare-așa-i răsplata celor ce-au trădat? O, de se mai poate să-mi primești fierbinte lacrima căinței, plînsul meu amar din acel tezaur ce-am avut nainte Îți mai cer Iisuse o fărîmă doar: Fă măcar odată să-ți mai văd privirea ca să știu că totuși nu m-ai lepădat că în al Tău Suflet n-a-ncetat iubirea - să Te aflu iarăși unde Te-am lăsat!