1327.
Bolnav de iubire și zdrobit de jale

Bolnav de iubire și zdrobit de jale
am pornit pe drumuri lungi a Te găsi
să-ți sărut cu lacrimi urma Urmei Tale
și măcar odată Fața a-ți privi.
Unde-ai mers? o, unde ai plecat Tu oare,
sfîșie căința sufletul meu tot
risipesc pe drumuri lacrime amare,
e pustiu și-s singur, Doamne nu mai pot.
Refren:
Ți-am greșit Iisuse, mi-am călcat cuvîntul
ți-am trădat iubirea, sînt un lepădat
dar azi sînt în stare să-nconjur pămîntul
să sărut obrazul care L-am scuipat.
Viața mi-e zdrobită, iar în jur haine
urlă numai fiare groază și fiori
și-a înfipt Durerea mii de colți în mine...
- iată Doamne plata celor trădători!
Vai, sînt gol și singur și privesc cu jale
stîrvul pentru care eu Te-am părăsit
n-am pus preț pe harul ascultării Tale
și-azi mi-e-ntregul suflet ars și pustiit.
Am crezut iubirea ceva de vînzare
anii-atîtor jertfe i-am pierdut din gînd
Scumpa mea Comoară, n-am putut fi-n stare
s-o plătesc cu sînge, dar să nu mi-o vînd.
Am crezut că astfel va-nceta odată
zbuciumul și lupta cu răniri de jar,
am zis: DA, iar astăzi viața mi-e-ncleștată
de-nmiite cazne, zbucium și amar...
Mîinile ispitei negre și haine
vălul curăției crud mi-au sfîșiat
și-aruncară-n tină sufletul din mine
- ce-am făcut cu Tine, Darul meu Curat!
Unde-i curăția mea de altădată,
unde-i frumusețea limpezii priviri,
unde-i fericirea sfîntă și curată
din înfiorarea primei ei iubiri?
Unde ești iubirea mea de-ntîia dată,
legănată-n lacrimi și trezită-n cînt?
- Azi trecută-i lupta, azi e pace-afară
dar în suflet plînge cel mai drag mormînt.
Ah, Te caut pe drumuri noaptea printre stele
pe-unde-au dus odată farmec pașii Tăi,
dar nu-i nimeni-nimeni, numai în cetate
latră tot aceiași cîini flămînzi și răi.
Nu mai cîntă cîmpu-n zumzet de albine
zorii sînt departe, cerul e-nnorat
depărtări și veacuri mă despart de Tine...
- Oare-așa-i răsplata celor ce-au trădat?
O, de se mai poate să-mi primești fierbinte
lacrima căinței, plînsul meu amar
din acel tezaur ce-am avut nainte
Îți mai cer Iisuse o fărîmă doar:
Fă măcar odată să-ți mai văd privirea
ca să știu că totuși nu m-ai lepădat
că în al Tău Suflet n-a-ncetat iubirea
- să Te aflu iarăși unde Te-am lăsat!