1335.
Ce-ai înțeles tu, fiul meu, și ce mai ții tu, oare
Ce-ai înțeles tu, fiul meu, și ce mai ții tu, oare,
din câte-ndemnuri ți-am spus eu ascunse în cântare?
Din gândul sfânt cu care tu ai fost trimis la mine,
//ce-ai înțeles când mi-ai privit a-ochilor lumine?// (bis)
Din tot ce nu puteam să spun, dar îți doream în fire,
ce-ai înțeles și ce-mi vedeai pe față și-n privire?
Din tainele iubirii-adânci a Jertfei de pe Cruce,
//ce-a înțeles tăcerea ta prin lacrima mea dulce?// (bis)
Din Scopul Sfânt al lui Hristos spre care El te crește
cât înțelege duhul tău și cât întrezărește?
Din râvna spre lumina Lui, din razele-I divine,
//cât înțelegi cum izvorăsc și se coboară-n tine?// (bis)
O, scumpul meu urmaș venit din cer pentru-o chemare,
spre orice dar venit de Sus să ieși spre-ntâmpinare.
Și când vei fi primit deplin întreaga lor măsură
//închină-I-te lui Hristos - cu-ntreaga ta făptură!// (bis)