1339.
Ce taine-mi sunt atâtea Doamne
Ce taine-mi sunt atâtea Doamne,
și cât să le pătrund aș vrea;
//- mai câte cruci erau pe lume,
de ce-ai voit-o chiar pe-a mea?// (bis)
Când ai intrat în Sărbătoare
și toți doreau atât să-Ți dea,
//- mai câte flori veneau spre
Tine, de ce-ai ales-o chiar pe-a mea?// (bis)
Când soarele ardea-n pustie
și-atât de sete Îți era,
//- mai câte căni erau cu apă,
de ce-ai cerut-o chiar pe-a mea?// (bis)
Când și pe ulițele noastre
odată drumul Tău trecea,
//- mai câte porți erau în cale
de ce-ai deschis-o chiar pe-a mea?// (bis)
Când cu săgețile iubirii
Cuvântul Tău aprins trăgea,
//- mai câte inimi erau strânse,
de ce-ai străpuns-o chiar pe-a mea?// (bis)
Când Ți-ai dorit pe-altarul Jertfei
o ardere atât de grea,
//- mai câte vieți erau, Iisuse,
de ce-ai ales-o chiar pe-a mea?// (bis)