1340.
Chiar de-aș ști că-mi sunt apuse
Chiar de-aș ști că-mi sunt apuse
toate zilele senine,
nu lăsa, Te rog, Iisuse,
să mă rușinez de Tine!
Chiar de-aș ști că-ndur prigoane,
supărare și suspine,
nu lăsa să pot, o, Doamne,
să mă rușinez de Tine!
Chiar de-aș ști că viața toată
sufăr fiindcă ești cu mine,
nu lăsa, Iisus, vreodată
să mă rușinez de Tine!
Chiar de-aș ști că mor de foame
și de sete-n zări străine,
nu lăsa, Iisuse Doamne,
să mă rușinez de Tine!
Zilele fiindu-mi duse
până la sfârșit cu Tine,
nici Tu, Scumpul meu Iisuse,
nu Te-ai rușinat de mine.