1347.
Crin iubit, ce suferi multa spinilor rănire
Crin iubit, ce suferi multa spinilor rănire,
ca să poți păstra curată alba ta sfințire-
rabdă totul, dar păstrează-ți alba ta sfințire.
Duhurile fărdelegii toate se frământă
să-ntineze cu-a lor gânduri fața ta cea sfântă-
dar tu ține-ți în lumină fața ta cea sfântă.
Desfrânatul duh al lumii caută să te-nvingă
vălul alb să ți-l destrame, candela să-ți stingă-
dar tu luptă să nu poată candela să-ți stingă.
Mii de mâini întunecate împrejur s-adună
să răpească și să rupă scumpa ta cunună-
dar tu luptă să nu-ți rupă scumpa ta cunună.
Doar puțin... și-o să sfârșească toate-ntr-o clipită,
Sfântul Mire-o să-ți arate Fața Lui Slăvită-
și-atunci toate-o să le șteargă Fața Lui Slăvită.
Iar apoi, vecia-ntreagă îți va fi răsplată
c-ai răbdat, păstrând în toate dragostea-I curată
pentru El păstrându-ți fața dragostei curată.