1348.
Cu câtă-nțelepciune s-ar cere să pășim
Cu câtă-nțelepciune s-ar cere să pășim,
//când nu știm calea clipei de-ajungem s-o sfârșim.// (bis)
Cu câtă lepădare de tot ce parc-avem,
//când nu știm lângă toate cât încă mai suntem.// (bis)
Cu câtă pocăință spre orișice păcat,
//când nu știm dacă mâine mai poate fi iertat.// (bis)
Cu câtă dezlipire de tot ce întâlnim,
//când nu știm niciodată ’napoi de mai venim.// (bis)
Cu câtă dărnicie spre tot ce-am mai putea,
//când nu știm dacă mâine vom fi sau vom avea.// (bis)
Cu câtă grabă sfântă spre-al mântuirii dar,
//când nu știm dacă mâine nu poate fi-n zadar!// (bis)