1357.
De la nunta cea din Cana, pe oriunde ai umblat
De la nunta cea din Cana, pe oriunde ai umblat,
//pân-la Golgota, Iisuse, de mulțime-ai fost urmat...// (bis)
În pustie Te-nsoțiră, urmărindu-Ți ochii blânzi,
//Tu le-ai dat Cuvânt și pâine la-nsetați și la flămânzi.// (bis)
Lângă mare-au fost cu Tine, ascultând nesăturați,
//Tu le-ai dat Cuvânt și apă la flămânzi și la-nsetați.// (bis)
Sus, pe Munte, când Cuvântul cuprindea pe fericiți,
//cum se bucura mulțimea celor goi și asupriți!
Când le vindecai bolnavii și-nviai pe morții lor,
//Te înconjura mulțimea nesfârșită de popor.// (bis)
Totdeauna alinare dând acelor din nevoi,
//nu Te părăsea mulțimea celor blânzi, flămânzi și goi.// (bis)
Numai când erai pe Cruce, în dureri și-n chinuri mari,
//toți Te-au părăsit, Iisuse, și-ai rămas cu doi tâlhari.// (bis)