1358.
De lângă calea Ta, Iisuse, văd mii de căi cum se desprind
De lângă calea Ta, Iisuse, văd mii de căi cum se desprind
- sunt ale celor ce-au lăsat-o spre calea lumii rătăcind;
dar, oare calea mea, Iisuse, va merge-ntr-una tot așa
pe urma dulce-a Crucii Tale, ori se va despărți de ea?
-O, nu lăsa, nu mă lăsa să mă despart de Calea Ta!
Pe lângă calea Ta, Iisuse, văd mii de cruci lăsate jos
- sunt ale celor ce-au luat-o pe drumul larg și lunecos;
dar, oare, crucea mea, Iisuse, voi duce-o tot așa și eu,
ori voi lăsa-o și voi merge ca lumea fără Dumnezeu?
O, nu lăsa, nu mă lăsa ca lumea fără Dumnezeu!
De lângă dragostea Ta sfântă văd aruncate mii de flori
- sunt ale celora-ntorși iarăși spre lumea asta-nchinători;
dar, oare,-a’ mele flori, Iisuse, vor fi întruna ca acum,
ori vor zăcea uscate-odată, și eu întors pe-al lumii drum?
O, nu lăsa, nu mă lăsa să mai întorc spre-al lumii drum!