1359.
De n-ai uitat, de n-ai uitat
De n-ai uitat, de n-ai uitat
ce Jertfă te-a răscumpărat,
ce Sfânt Cuvânt ți s-a vestit,
- nici să nu uiți pân-la sfârșit.
De de-ai uitat trecutul tău
și vina umbletului tău,
ca-n roade sfinte să le-ntreci,
//- de-acum să nu mai uiți pe veci.// (bis)
De n-ai uitat, de n-ai uitat
întâiul drum îmbrățișat,
lumina primei bucurii,
- nici să nu uiți, cât ai să fii.
Dar de-ai uitat de frații tăi
și primele iubirii căi,
întoarce-te la ei curând
//- și-apoi să nu-i mai uiți nicicând.// (bis)
De n-ai uitat, de n-ai uitat
de ceasul cel apropiat,
și unde-s cei ce nu mai sânt,
- nici să nu uiți pân-la mormânt.
Dar de-ai uitat - și-acum trăiești
în căi și-n fapte nebunești,
- curând te vei trezi-ngrozit
//în plâns amar și nesfârșit.// (bis)