1362.
În veselia ta ai mulți
În veselia ta ai mulți
râzând să stea cu tine,
dar în durere stai și-asculți
și nimenea nu-ți vine!...
//În tinerețe multe sunt
să-ți cânte-n mii de fețe,
dar cât de singur și de-nfrânt
rămâi la bătrânețe!//(bis)
Pe zi și-n locul cunoscut
vin mulți să te îndrume,
dar noaptea și-n necunoscut
pe nimeni n-ai în lume.
//În calea vieții pururi ai
prieteni și mulțime,
pe calea morții însă, vai,
nu te-nsoțește nime’ !//(bis)
Vei fi-nțelept dacă-nțelegi
de-acum ce lucru mare
e-n veselie să-ți alegi
prieten de-ntristare.
//De tânăr dacă-ți faci toiag
slăbia să ți-o poarte
și din viață, Prieten Drag,
pe Domnul către moarte...//(bis)
Căci înțelepți sunt cei ce știu
și fac din timp ce-i bine,
nu înapoi, în prea târziu,
când nu-s decît suspine!...