138.
N-am să uit, Iisuse Doamne, niciodată
N-am să uit, Iisuse Doamne, niciodată
din ce greu, prin ce minune, m-ai scăpat,
n-am să uit iubirea Ta nemăsurată,
bunătatea Ta și grija-Ți minunată,
c-am fost mort și dintre morți m-ai înviat,
dintre morți m-ai înviat.
N-am să uit cum, când durerea era mare
și-am strigat să nu mă lași, că nu mai pot,
n-am să uit cum mi-ai răspuns, cu ce-ndurare,
cum în noaptea cea mai neagră de-ntristare
mi-ai umplut de strălucire cerul tot,
de strălucire cerul tot...
N-am să uit cum ai răspuns Tu rugăciunii
când credeam că sunt mai singur și uitat,
când cei dragi nu mai știau că sunt, nici unii,
când tânjeam de dorul soarelui și-al lunii,
n-am să uit, Iisuse Doamne, niciodat',
Iisuse Doamne, niciodat'...
Cât aș vrea să-Ți pot aduce-o mulțumire,
mai curată decât roua de pe crin
și să-Ți cânt un dulce cântec de iubire,
revărsat în stări de har și fericire,
din potirul sfânt al rugăciunii plin,
sfânt al rugăciunii plin.
Cât aș vrea să pot să-Ți cânt ca altădată,
când era senin-senin tot cerul meu,
până nu plânsesem încă niciodată,
până n-aveam inima împovărată -
recunoscător eu Ți-aș cânta mereu,
recunoscător, mereu!
Dar acum, când după ani de pătimire
eu îmi reamintesc de bunătatea Ta,
vreau să-Ți cânt un cântec numai mulțumire,
dar, Iisuse, Te rog iartă că-n neștire
mă trezesc că-mi scaldă lacrimi fața mea,
scaldă lacrimi fața mea.
O, mai dă-mi, Iisuse Doamne-o primăvară,
fără nori, și fără plâns, și fără chin,
și dă-mi glasul fericit de-odinioară,
să-Ți aduc întreaga inimii comoară
în potirul sfânt al rugăciunii plin,
sfânt al rugăciunii plin.
Și-acest cânt doresc să-Ți fie-o mărturie
pentru toți câți vor mai suferi cândva,
ca să creadă-n Tine, Doamne, cu tărie
și să strige către Tine din urgie,
ca să-Ți cânte-apoi, ca mine, slava Ta,
ca să-Ți cânte slava Ta.