1382.
Aș dori să cânt un cântec pentru Tine
Aș dori să cânt un cântec pentru Tine,
plin de dor și de-o nădejde de ne-nvins,
-însă pline de tristețe și suspine
îmi sunt limpezi ochilor lumine
și străin sunt - și mi-e locul jar aprins.
Și-aș dori să Ți-l trimit pe vântul serii,
ca suspinul lui să-I cânte-ncetinel
și să-ți lase peste rănile tăcerii
lacrimile trandafirilor durerii
care le-au trimis și care vin cu el.
Și-aș dori să-l lași 'naintea Ta, să-Ți spună
ce statornică iubire l-a trimis,
că n-a fost nici depărtare, nici furtună,
nici dureri și nici ispite s-o răpună,
ci-i curată ca un crin din Paradis.
Și-aș dori să nu mi-l uiți Tu niciodată,
să-l păstrezi zălogul unui legământ
și-al iubirii din credința neschimbată
care știu că va fi mâine-ncununată
de lumina împlinitului Cuvânt.
Fă să pot avea puterea de-așteptare
cu blândețea unei scumpe-ncredințări,
pân' la capăt jertfa dând-o cu-mpăcare,
să întâmpin Mult-Dorita Sărbătoare,
cu un cuget neumbrit de remușcări.