1386.
Binecuvântate fie focul și furtuna
Binecuvântate fie focul și furtuna
care de la Tine, Doamne, vin întotdeauna,
să sfințească și s-aleagă grâul din neghină;
fă-le, Doamne, totdeauna, când știi Tu, să vină!
Binecuvântate fie lacrima și rana
care ne lovesc când, Doamne, merităm dojana,
nu ni le cruța când, Doamne, este-n noi mândrie,
fă-le, Doamne, totdeauna, când știi Tu să vie!
Binecuvântate fie ruga și cântarea
care ne păstrează-n Tine mai curată starea;
primenește-ni-le-n harul mare și fierbinte,
fä-le, Doamne, totdeauna cum vrei Tu de sfinte.
Binecuvântate fie pacea și iubirea
care cresc și-nfrum'sețează fapta șl vorbirea,
in lumina Ta curată, dulce-mbrățișate,
fă-le, Doamne, mai frumoase, astea decât toate!