1389.
Bunătatea-Ți minunată, Dumnezeul nostru Sfânt
Bunătatea-Ți minunată, Dumnezeul nostru Sfânt,
ne adăpostește-ntruna de primejdii pe pământ.
//Mâna ei alinătoare toarnă-n răni balsam ceresc
și zidește-n noi statornic un avânt mai tineresc.// (bis)
Bunătatea-Ți nepătrunsă, ca un soare la zenit,
ne lumină, ne-ncălzește și la dus și la venit.
//Ochii ei asupra noastră sunt mereu neadormiți
ca să ne ajute-n grabă când suntem primejduiți.// (bis)
Bunătatea-Ți neînfrântă, în al luptelor șuvoi,
ne-ntărește și ne toarnă biruință sfântă-n noi.
//Duhul ei puternic poartă pașii noștri ne-ncetat
spre urcușul veșniciei fericiți cu-adevărat.// (bis)
Bunătatea-Ți veșnic plină cu-nsorite haruri noi
le revarsă neoprite, toate numai peste noi.
//Slavă Ție, Domn al Slavei, pentru bunătatea Ta!
Veșnicia nesfârșită bunătatea-Ți vom cânta.// (bis)