139.
Nu te-ndoi, ci crede
Nu te-ndoi, ci crede
că după orice nor
e-un soare și mai dulce,
e-un rod și mai cu spor.
/ Nu norul este veșnic,
ci soarele-i acel
ce-nvinge și rămâne
atotputernic el. /(bis)
Nu te uita la tine
că ești atât de slab,
nici la vrăjmașul care
te-ar nimici degrab.
/ Nu te-ndoi, ci crede
că Dincolo de tot
veghează Dumnezeul
Puternic Savaot. /(bis)
Că nici un păr nu-ți cade,
că nici o clipă nu-i,
că nu-i nici o-ncercare
decât prin voia Lui.
/ Că, dacă crezi puternic,
nimica nu-i spre rău,
ci totul se va-ntoarce
spre-un și mai bine-al tău./(bis)
Nu te uita la ziduri,
la porțile de fier,
la ura ce scrâșnește,
ci uită-te la cer...
/ Nu te-ndoi, ci crede
că-n ceasul cel mai greu,
clipită de clipită,
veghează Dumnezeu. /(bis)