1391.
Ca harul dragostei dintâi
Ca harul dragostei dintâi
nu-i mai de preț avere,
căci tot ce dai și ce rămâi
ești cum Hristos te cere.
Atunci lucrezi, atuncea poți
cu brațe tari și bune
să porți povara pentru toți,
în plâns și-n rugăciune.
Atunci ai har și timp și grai
și zâmbet și lumină,
atunci poți tot oricând și dai
cu mâna plină-plină.
Atunci alergi cu drag și-ți pot
picioarele voioase
ușor să poarte peste tot
semințele mănoase.
Atunci iubești și arzi, și plângi
puternic și fierbinte-
în tot ce-mparți și-n tot ce strângi
e harul jertfei sfinte.
Nu-i har ca dragostea dintâi,
lungește-o pân' la moarte,
mereu ce dai și ce rămâi
să fii din ea o parte…