1399.
Când mi-ai descoperit lumina și Te-a văzut privirea mea
Când mi-ai descoperit lumina și Te-a văzut privirea mea,
nici gura mea nu poate spune, nici gândul, ce frumos era.
Refren
Te-ador, Lumină neprivită,
Te-ador, Cuvântul nemaispus.
Te-ador, lubire negrăită,
Te-ador, lisus, Te-ador, Iisus...
De-atunci, de dăți nenumărate mi-mprospătezi același har,
dar graiu-i mai fără putere și gându-i mai fără hotar.
Când mă ridic, îmi pare totul așa ușor de strâns la sân,
dar aripile ostenite curând mă lasă - și rămân…
Privesc,-și ochii-ncep să doară, ascult, -și-auzul nu mai vrea,
gândesc,-și gândul obosește, rog inima, - dar zace grea…
Și când din nou revin la toate, îmi pare tot ce-a fost un vis
ascuns pe după Frumusețe cu un zăvor de soare-nchis...