Ce har e-n inimă iubirea ce poate arde-nflăcărat

Ce har e-n inimă iubirea ce poate arde-nflăcărat, dar ce păcat când haru-acesta nu arde pentru ce-i curat! Ce har e-n suflet dărnicia ce poate împărți mereu, dar ce păcat când haru-acesta nu-i dat întreg spre Dumnezeu! Ce har e-n viață bogăția, cât bine poți cu ea să faci, dar ce păcat când haru-acesta n-ajunge pân-la cei săraci! Ce har e-n lume-nțelepciunea, să vezi lumina și s-o știi, dar ce păcat când haru-acesta închis, doar pentru tine-l ții! Ce har e încă mântuirea ce Domnu-mbie tuturor, dar ce păcat când haru-acesta atâția-l uită până mor! Ce har ceresc e ziua de-astăzi, ce sfânt s-ar cere s-o trăim, dar ce păcat că-atâția încă nu știm din plin s-o folosim!