1413.
Nu spune, făptuind păcatul, c-ai fost silit să-l făptuiești
Nu spune, făptuind păcatul, c-ai fost silit să-l făptuiești,
căci nimeni nu te poate face să-l faci atunci când nu voiești.
Oricât de crâncenă-ar fi sila, cu orișice-ar amenința,
tot nu ți-ar birui voința să faci ce-ntr-adevăr n-ai vrea.
Chiar și ființa cea mai slabă ajunge de nebiruit,
când hotărâtă-i legământul să-și țină până la sfârșit.
De-aceea dacă-ți calci credința și-ți uiți iubirea ta dintâi,
în vecii vecilor tu singur de-acestea vinovat rămâi.
Căci dac-ai săvârșit păcatul, fiindcă-ai vrut l-ai săvârșit,
că nu-i om să te poată face să faci, nici mort, ce n-ai voit.
Când vrei să-ți aperi curăția, o aperi până la mormânt,
îți dai averea și viața, dar nu-ți dai sfântul legământ.