1417.
Nu-ți clădi prea scumpă casa, ca s-o poți ușor uita
Nu-ți clădi prea scumpă casa, ca s-o poți ușor uita,
dacă-ar fi să vină mâine foc să-ți ardă casa ta;
ci fă-ți casa cât mai mică, dar pe locul cel curat,
//ca să nu ți-o ia, când vine, prăpădul cel ne-așteptat.//(bis)
Nu te așeza-n Sodoma, ca și Lot cel ispitit,
ca să nu pieri cu stricații în ținutul osândit,
ci ca Avraam fă-ți cortul unde poți primi mereu
//ca să ospătezi la tine îngerii lui Dumnezeu. (bis)
Nu te osândi ca Marta cu prea multe treburi când
ți-a venit Hristos în casă- și tu nu stai ascultând,
ci te lasă ca Maria, stai și-ascultă-L pe Iisus,
//că ai vreme-apoi destulă să faci tot când El s-a dus.//(bis)
Nu sta adormit ca cele cinci fecioare fără-oleu,
când e-așa de-aproape ceasul să Se-arate Dumnezeu;
caută, până poți să afli untdelemnul cel de Sus,
//să nu bați la ușa Nunții după ce-a închis Iisus.//(bis)
N-arunca înștiințarea care tot ți-o fac și fac,
căci această-nștiințare n-am să ți-o tot spun în veac;
vine ziua, vine ziua când ai mai dori s-o spun;
//vină, poate-atunci vedea-vei că nu eu am fost nebun.//(bis)