142.
N-aș vrea decât, când vine seara
N-aș vrea decât, când vine seara,
să-mi fi sfârșit ce-aveam să fac,
/ să-mi pot lăsa-mpăcat povara
când aripile-o să-mi desfac. /(bis)
Refren:
Ajută-mă să-Ți fiu
un scump și dulce fiu,
să Te iubesc mai mult, s-ascult,
de-al Tău Cuvânt mai mult s-ascult!
N-aș vrea decât, când Îți voi cere
un loc de-odihnă, obosit,
/ să mă primești cum cu plăcere
primești un oaspe mult dorit. /(bis)
N-aș vrea decât, când la picioare
Îți voi aduce harfa mea,
/ să-mi fi sfârșit a Ta cântare
cum Tu ai vrut s-o cânt cu ea. /(bis)
N-aș vrea decât, când la-nviere
mă vei chema de unde-aștept,
/ să mă cuprinzi ca pe-o tăcere
de după-un cântec înțelept. /(bis)