1420.
O, cât de vrednic de iubire ești Tu, Slăvit Stăpân Ceresc
O, cât de vrednic de iubire ești Tu, Slăvit Stăpân Ceresc,
dar ce puțini sunt azi pe lume cei ce Te-așteaptă și doresc!
Tu, care doar iubirea noastră o ceri și o aștepți mereu,
iubirea unică și mare cum cere numai Dumnezeu,
Iubirea sinceră - mai ‘naltă ca orice timp și orice zid,
în fața căreia și Cerul, și Veșnicia se deschid,
iubirea tainică ce-ntrece tot ce-i mai vrednic de iubit,
iubirea ce rodește veșnic nemicșorat și nesfârșit,
iubirea dusă pân’ la jertfă și până dincolo de ea,
iubirea unică și sfântă, de-același sânge cu a Ta,
iubirea, cum de zeci de veacuri mereu spre noi Ți-ai revărsat,
iubirea noastră pentru tine de-un preț la fel de minunat…
O, cum aș vrea să-mi cresc un suflet mai ‘nalt ca tot ce-i omenesc,
cu el adânc și fără margini, cât pentru toți, să Te iubesc!