1426.
O, cum să-ntârzie pedeapsa acestui secol desfrânat
O, cum să-ntârzie pedeapsa acestui secol desfrânat
când orice gură e-o gheenă și orice ins e-un apostat,
când orice ochi sticlește ura - și-n hăul cel mai fioros
//religii fără de credință și creștinism fără Hristos!// (bis)
O, cum să-ntârzie sfârșitul acestui veac de ură plin
în care jumătate-i fiere și jumătate e venin,
în care tremură dreptatea printre iscoade și călăi
//și nu știi care-ți mai sunt frații, sau care-ți sunt dușmanii tăi.//(bis)
Primejdia de-a fi-ntre oameni e-ades mai mare ca-ntre lupi,
la orice pas se cere ochii și sufletul să ți le-astupi,
curajul care ți se cere ca să trăiești, adeseori,
//e mult mai mare ca acela ce ți s-ar cere ca să mori.// (bis)
O, cum să-ntârzie răsplata acestui secol împietrit,
cănd tot ce-i vrednic de-nchinare e lepădat sau murdărit,
când și pe ce-i mai sfânt în lume satana-și pune-al lui stigmat,
//ce-ar mai putea opri osânda acestui secol blestemat?// (bis)