1427.
O, dac-aș fi un înger în cel mai alb veștmânt
O, dac-aș fi un înger în cel mai alb veștmânt,
cu mii și mii de imnuri, Iisuse, să Te cânt,
-cu harfele iubirii, prin mii de psalmi cerești,
//Te-aș lăuda, Iisuse, ce Bun și Mare ești.// (bis)
Și dac-aș fi un soare pe cerul nesfârșit,
cu mii și mii de raze Te-aș lăuda smerit,
prin toată-a mea lumină ce Tu mi-o dăruiești,
//Te-aș lăuda, Iisuse, ce Bun și Mare ești.// (bis)
Ori dac-aș fi o harfă de aur minunat,
cu mii și mii de imnuri Te-aș lăuda curat
și-n sunet tot mai dulce, cu mlădieri cerești,
//Te-as lăuda, Iisuse, ce Bun și Mare ești.// (bis)
O inimă înfrăntă de-ar fi să am mereu,
Te-aș preamări pe Tine, Iisuse-Dumnezeu,
și Prețul Jertfei Tale l-aș înălța smerit,
//Te-aș lăuda, Iisuse, ce dulce ne-ai iubit.// (bis)
O, fă-mă, Scump Iisuse, un suflet credincios,
c-o viață mai predată și-un umblet mai frumos,
cu inima o harfă de melodii cerești,
//să Te slăvesc, Iisuse, ce Bun și Mare ești!... //(bis)