143.
O, toate ne-amintesc, Iisuse
O, toate ne-amintesc, Iisuse,
oriunde mergem sau privim,
de-un legământ și de-o iubire
cum alta-n lume nu mai știm.
Refren:
Să nu uităm că-Ți datorăm
în veci să Te-ascultăm.
De cât primim, în veci să știm,
Iisus, să-Ți mulțumim...
Frumoasa floare-a' cărei ramuri
cu-a' noastre mâini le-am împletit
să ne aducă-n veci aminte
de-un legământ ce l-am rostit.
Seninul fericit sub care
am ars pe-al rugăciunii-altar
să ne-amintească-n veci
că-n jertfa pentru iubire nu-i hotar.
Lumina ce ne-ai dat, și pâinea,
și casa-n care ne-ai păzit
să ne-amintească-o fericire
cum nimeni alții n-au găsit.
Atâtea stări, atâtea locuri
și-atâtea zile din trecut
să ne-amintească-n veci că alții
un har asemeni n-au avut.
Și toate, Domnul nostru, toate
să ne-amintească-n veci să-Ți fim
atât de-ascultători și vrednici
precum pe nimeni nu-i mai știm.