1430.
O daltă e Cuvântul, iar inima-i o stâncă
O daltă e Cuvântul, iar inima-i o stâncă,
de mii de ori lovește și tot nu cade încă;
-ci numa-nțelepciunea iubirii e în stare
să poată, pân’ la urmă, ca stânca s-o doboare.
Refren
O, fiecare suflet
cu altul nu-i la fel,
nimic decât iubirea
n-ajunge pân la el!
Un plug este Cuvântul, iar inima-i o glie,
de mii de ori o ară și ea-i mereu pustie,
-ci numai asudarea iubirii izbutește
să scoată rod de unde în veac nimic n-ar crește.
O sabie-i Cuvântul, iar inima-i cetate,
de mii de ori împunge și-adesea n-o străbate,
-ci numai stăruința iubirii dac-ajunge
ades cu ani de lacrimi și jertfe-a o străpunge.