1434.
O, ia-ne cu Tine pe munte, Iisus
O, ia-ne cu Tine pe munte, Iisus,
și-nchide-ne-n locul și-n starea de Sus,
//și pune-ne semnul logodnei cerești,
/ca rodul nuntirii/(bis) înalt să-l sfințești.// (bis)
Acolo, Iisuse Puternic și Drag,
pe Casa de Aur așază-ne steag,
//Taborului nostru înfășură-i zări,
/purtându-i iubirea/(bis) pe mii de cântări.// (bis)
Sămânța divină sfințește-o sărut
și pune-o-n pământul prin flăcări trecut,
//și crește-o-n cântare și leagăn-o-n plâns,
/spre rodul de aur/(bis) cu Soarele strâns.// (bis)
Cu mări de lumină acoperă tot
și vecii prin ele să-i trecem înot,
//purtându-ți pe brațe supremul prinos
/a tot ce-n iubire/(bis) -i mai greu și frumos.// (bis)
Ne ține cu Tine pe munte, Iisus,
și-ascundă-se calea pe unde ne-ai dus,
//și uită-se locul de unde-am plecat
/și ardă-se scara/(bis) pe care-am urcat.// (bis)