1438.
O, Preaiubitul meu ascuns
O, Preaiubitul meu ascuns,
pe unde-mi ești, pe unde?
Cine-ar putea să-mi dea răspuns
ce umbre Te ascunde?
Unde-i grădina Ta de crini,
ori turma Ta aleasă?
Pe unde-s Ochii Tăi frumoși
și Fața Ta frumoasă?
E noapte neagră-n jurul meu,
pândesc pe zid străjerii
și negru dor se lasă greu
din bolțile tăcerii…
Alerg prin frig pe urma Ta
și-n ochi am dor de moarte,
de ce-ai plecat, Iubirea mea,
atâta de departe?
O, dulce Soare Care țeși
cununi de raze line,
din Casa Nunții Tale ieși
cândva și pentru mine!...
Ținând de braț mireasa mea
eternă și divină,
să mă cununi pe veci cu ea,
în zi cu lună plină!...