1448.
Părtășia e pecetea cea de aur a iubirii
Părtășia e pecetea cea de aur a iubirii,
ea ne pune peste inimi semnul îndumnezeirii,
ea ne face dulce munca, cuvântul drag ni-l face,
prin ea știm că fericirea nu-i în lupte, ci-i în pace.
Refren
Părtășia, părtășia
Doamne, să mi-o dai,
//prin ea crește bucuria// (bis)
și trăim în rai.
Părtășia-i sărbătoarea inimilor înfrățite,
ea, singurătății noastre, îi dă aripi însorite,
ea ni-e luntrea ce ne poarta pe-a iubirii blândă mare,
pân’ la țărmul Veșniciei într-o dulce-mbrățișare.
Părtășia-i hrană scumpă a singurătății mele,
ea hotarul păcii-l mută până dincolo de stele,
ea cuprinde lumea-ntreagă într-o dulce-mbrățișare
-Dumnezeul meu, așaz-o între frați și-ntre popoare!