1450.
Păstorul sufletului meu
Păstorul sufletului meu,
cu dor nepotolit te cat!
De Tine sufletu-mi dorește,
o, unde oare poți fi-aflat?
Nu caut păstorii lăudați
nici staulele omenești,
pe Tine sufletu-mi Te cată,
o, unde oare Te găsești?
O, unde ești? - Îți strig plângând
doritul Nume și ascult,
aș vrea s-aud, să-Ți sorb Cuvântul,
să-mi tot vorbești mai mult, mai mult.
Lăsați-mă, chemări lumești
s-alerg pe dealuri și prin văi
să-L caut, să-L aflu, să mă satur
de Glasul Lui, de ochii Săi.
Azi Te-am aflat, o, drag Iisuse,
cât Te-am căutat și Te-am dorit!...
Ce fericit că-n clipa asta
pot sta la Sânul Tău iubit!