1451.
Pe muntele acesta pe care-acuma vin
Pe muntele acesta pe care-acuma vin
aș vrea, Iisuse, singur, să cad - și să ma-nchin!
Cand soarele, departe, apune după stânci,
//o jale ca de moarte
/îmi stoarce răni adânci./(bis) // (bis)
-Cum tremură lumina și moare după zări,
așa plâng de ruina acestei dragi Lucrări,
cum plâng dup-acest soare orfanele poteci,
//așa de frați mă doare
/când se despart pe veci!/(bis) // (bis)
-Cum înnoptarea-ncinge toți codrii depărtați,
așa păcatul stinge iubirea dintre frați.
-Ascultă-mă, Iisuse, și vino-n ajutor,
//ori fă de pe-acest munte
/să nu mă mai cobor!/(bis) // (bis)