1457.
Pe toate zilele vieții
Pe toate zilele vieții
mi-aș scrie Numele Tău Sfânt,
că n-am frumos ca El, Iisuse,
din câte frumuseți mai sânt;
și Ți l-aș scrie cu mireasmă,
cu miere și cu aur viu,
pe cer, pe ape și pe aer,
pe toate-aș vrea înalt să-l scriu…
Ce dulce-i dragostea-Ți frumoasă
ce mă învăluie-ndelung
din ale Numelui Tău raze
oriunde merg și-oriunde-ajung;
ca niște cântece-nsorite
roiesc în jurul meu lumini
cu umbre dulci pe ape line
-venind din Ochii Tăi divini…
Ce albă flacără nestinsă
aș vrea să-mi ardă pe altar,
venind din Fața-Ți strălucită
și-ntoarsă alb spre Tine iar,
spre Tine să se-ntoarcă toate
și să Te-adore câte sânt,
că nu-i frumos, Iisus, ca Tine,
nimic pe Cer sau pe pământ...