146.
Ostenit de alergare
Ostenit de alergare
și de zbuciumul cel greu,
/ vei afla odihnă-odată
lângă Bunul Dumnezeu. /(bis)
După suferințe grele,
după rane și dureri,
/ cât de dulci vor fi odată
veșnicele mângâieri! /(bis)
După lacrimi și-ntristare,
răsări-va-n drumul tău
/ primăvara lângă Domnul,
fericirea-n Sânul Său. /(bis)
După zbuciumul și truda
ce-ai avut aici de dus,
/ te vei bucura odată,
pe vecie, cu Iisus. /(bis)
Frate, nu urî durerea,
nu cârti-n necazul tău,
/ căci prin ele, cu răbdare,
ai s-ajungi la Dumnezeu. /(bis)