1460.
Poate-mi va fi dat să zac
Poate-mi va fi dat să zac
pe-n pat rece și sărac,
//singurel și părăsit
după cum am și trăit// (bis)
și să mor înstrăinat
pe-ntuneric îngropat
într-o margine de sat,
neștiut și ne-nsemnat…
Sau îmi va fi dat să mor
ca o șoaptă de izvor
//într-o noapte fără nor
la lumina stelelor,// (bis)
sub adânc umbrit de fagi
între inimile dragi,
-după zbuciumul trăit
mi-ar fi somnul fericit.
Orișicum mi-e dat să mor
ca un vânt, ori ca un nor,
//ca un plâns, ori ca un cânt,
mi-e totuna pe pământ;// (bis)
căci mi-e moarte prieten drag
către mâine mi-o atrag
către slavă mi-o-nsoțesc
și de mult mi-o-mprietenesc.
Că deși nu-i drumul lung
fără ea nu pot s-ajung,
//că deși mi-e Domnul Țel
fără ea n-ajung la El!// (bis)
Că deși nu-i drumul lung
fără ea nu pot s-ajung,
că deși mi-e Domnul Țel
fără ea n-ajung la El!