1469.
S-au dus pierind milenii - și altele-or să vină…
S-au dus pierind milenii - și altele-or să vină…
Tu ai rămas Același și-așa cei fi oricând,
//cântară-Ți veci de aur din harfe de lumină
- ci alții veci au să vină cântarea-Ți reluând.// (bis)
Te-au preamărit profeții vizionari prin ere
Te-au admirat artiștii creând desăvârșiri
//Te-au adorat eroii trecând spre Înviere
-ci Tu rămâi Neapusul eternelor iubiri.// (bis)
Cândva, prin Veșnicie, s-a ridicat din Vină
un fir de praf pe-o clipă voind să-Ți stea vrăjmaș,
//dar Neputința-I duse Uitării - și senină
Nemărginirea-Ți curge pe-al ei etern făgaș.// (bis)
Ca valurile mării se nasc și pier popoare,
cresc noi puteri în locul acelor ce-au pierit
//-ci toate-s pentru Tine nici cât un praf în soare
mânate în Nimicul cu chip acoperit.// (bis)
Prin toată existența ne-ai arătat iubirea
în mii și mii de feluri vădind același har
//-ci n-am putut să-i credem atât nemărginirea
ca-n Clipa-cea-eternă a Jertfei, pe Calvar!// (bis)
Iubiri tot mai înalte prin veci tot mai lumină
de după Veșnicie și după Infinit
//în valuri nesfârșite vor trece și-or să vină
-ci Tu vei fi de-a pururi mai nou și nou numit.//(bis)
Veni-vor alte graiuri, veni-vor alte ere,
veni-vor alte forme de tot mai preafrumos,
//cânta-Ți-vor Noul Nume Etern din sfere-n sfere
-ci pentru clipa noastră rămâi: Iisus Hristos!...// ( bis)