1475.
Să mă urc mai sus la locul
Să mă urc mai sus la locul
unde pân-acum am stat,
pân-aici ajunge focul
și-ncă nu-s de-ajuns curat.
Să mă urc mai sus de starea
cea în caream lenevit,
până la încredințarea
care-o dă un duh smerit.
Să mă urc mai sus de rândul
celor ce-n păcat trăiesc,
până ce-mi va spune gândul
c-am atins tărâm ceresc.
Să mă urc mai sus mai sus pe munte,
pân‘ la singur cu Hristos,
toate grijile mărunte
să le uit departe jos.
Să mă urc mai sus spre Țintă,
stăruind, să mi-o ating,
orice duh să nu mă mintă,
orice piedică s-o-nving.
Să mă urc mai sus întruna,
către Tine, Soare-ascuns,
și să stau pe totdeauna
doar atunci când Te-am ajuns.