1484.
Se duc cocorii rând pe rând
Se duc cocorii rând pe rând
și rând pe rând trec rândunele
spre locul unde-un tainic gând
îndeamnă inima din ele.
Spre Țara Soarelui Voios
un dor tot mai aprins le-ndeamnă,
cu cât în față-i mai frumos,
cu cât în urmă li-e mai toamnă.
-Plecați, iubite rândunici
dar când veți fi trecute marea
să v-amintiți mereu c-aici
e cuibul ce v-a dat cântarea!
...Se duc și-a mele dragi cântări
rând după rând, spre Sfânta Țară,
unde-n eterne desfătări
le-așteaptă sfânta lor Comoară.
Se duc cu-atâta mai voios
și-un dor cu-atât mai sfânt le-ndeamnă
cu cât ‘nainte-i mai frumos,
cu cât în urmă-i tot mai toamnă.
...Zburați cântări, dar când odat’,
veți fi în slava Țării Bune,
la cuibul gol ce v-a zburat
gândiți-vă cu rugăciune.