1488.
Sfânt cuptor al suferinței ce mă arzi fără să pier
Sfânt cuptor al suferinței ce mă arzi fără să pier,
//sfânt avânt îmi dai credinței să mă ‘nalț mai către cer.//(bis)
Iar din lutul ce-nfășoară viața sufletului meu
//tu faci zilnic să răsară chipul nou din Dumnezeu.// (bis)
Îmî țeși haina de lumină veșnicei neprihăniri,
//curățindu-mi toată tina omeneștii mele firi.//(bis)
sfânt cuptor de suferință, tu de Domnu-ai fost sfințit,
//când pe Cruce-a Lui Ființa, pentru mine S-a jertfit.// (bis)
O, sfințește-mă întruna, binecuvântat cuptor,
//ca să pot primi cununa șa sfârșit biruitor!// (bis)