1489.
Singurătăți și depărtări
Singurătăți și depărtări
mă-nchid ca-ntr-o cetate
și-adesea, printre negre zări,
nici gândul nu-mi răzbate,
dar când spre TIne, Doamne, vin,
ușor mi-e totul și senin!
Dezamăgiri și-ndurerări
mă ard și mă sfâșie
și-n toate cele patru zări
văd numai vijelie,
dar când spre Tine, Doamne, vin,
mi-e totul pașnic și senin.
Neliniștiri și-amenințări
mă-nconjur ca o mare
și cât privesc în depărtări
nu-i cale nici scăpare
dar când spre Tine, Doamne, vin,
mi-e liber totul și senin!