1493.
Statornicia este-un har și fericit e-acel ce-o are
Statornicia este-un har și fericit e-acel ce-o are,
că-n urma lui pe veci răsar izvoare și mărgăritare.
Nu-i suflet mai adevărat, ni-i soț mai vrednic de-alipire,
nu-i vestitor mai de urmat ca cel statornic în iubire.
Nu-i frate mai nedespărțit, nici prieten mai ales să poarte
un nume mai neprețuit ca cel statornic pân’ la moarte.
Nu-i credincios adevărat, părinte mai cu vrednicie,
decât acel ce și-a păstrat credința cu statornicie.
În el nu-i umbră, nici nu-i fum, ci-i curăție și-umilință,
nemaiștiind decât de-un drum, de-o-nvățătură și-o credință.
În el furtunile-ajung rar, rămân puțin și trec grăbite,
dar lasă-un mai puternic jar și-aduc noi zări mai strălucite…
-Statornic Dumnezeu Ceresc, nu-Ți cer mai mare avuție,
decât să-Ți cred și să-Ți trăiesc Cuvântul cu statornicie!...