1500.
Suind din nou un vechi urcuș
Suind din nou un vechi urcuș
port jertfe noi spre-un vechi altar
-cu noi răniri de vechi câtuși
‘nalț înc-un stâlp pe-un sfânt altar.
“Eben Ezer”, -ajuns aici
privesc tot lungul drum trecut…
-Ce pași mărunți, ce urme mici,
ce-a trebuit – și ce-am făcut!
Gândesc cu sufletul durut
la anii ce i-am risipit:
cât am trăit din ce-am știut,
cât am știut din ce-am trăit?
Cât am gândit din ce făceam,
cât am făcut din ce-am gândit?
Cât am iubit din ce aveam,
cât am avut din ce-am iubit?
Cât am trăit din ce-am crezut,
cât am crezut din ce-am trăit?
Cât am vorbit din ce-am făcut,
cât am făcut din ce-am vorbit?
La stâlpul meu de greu hotar
cad azi cu fața la pământ,
nu-n cântec pun, ci-n plâns amar,
Iisuse, noul legământ!
Și-aș vrea de-acum pân la sfârșit,
prin harul Tău dumnezeiesc,
să pot trăi tot ce-am vorbit,
să pot vorbi tot ce trăiesc!