1503.
Și vântul șoptește, și noii zâmbesc
Și vântul șoptește, și noii zâmbesc,
și zarea lucește, și razele cresc,
și frunzele cântă, și zorii doresc,
și noaptea suspină: “Iisus, Te iubesc!”
Refren
//Și inima-n mine
suspină spre Tine:
Iisus, Te iubesc!// (bis)
Dar vântul înceată și noaptea s-a stins,
și raza surâde și raza s-a-ncins,
și frunza suspină și totu-i învins
de taina iubirii, Iisus necuprins!
Și iarăși grădina se uscă de jar,
și inima arde de singură iar,
și umbra-mi rămâne lipită de zid,
și ușa tot singur, Iisus, mi-o deschid!
Coboară-mi lumină din zorii târzii,
deschide-ți spre mine cărări aurii,
să-mi umple cuprinsul cu dragi simfonii,
e ceasul, e clipa, Iisuse, să vii!