151.
Să știu să tac, când Iuda-ntreabă
Să știu să tac, când Iuda-ntreabă
de Tine și de Ghetsimani,
să nu Te vând cu-o sărutare,
să nu-Ți spun taina la dușmani.
Să știu să spun, când orbii-ntreabă
de Tine pe ce drum cobori,
ca toți să-Ți iasă înainte
și să se-ntoarcă văzători.
Refren:
Ajută-mă să știu
cum Tu dorești să fiu,
cum să vorbesc și cum să tac,
ca voia Ta s-o fac.
Să știu să uit ce dau la alții,
să nu mai cer napoi ce-am dat,
că tot ce nu-mi plătește nimeni
plăti-mi-vei Tu îndestulat.
Să știu să țin în minte numai
ce-s eu dator a da oricui,
spre-a nu rămâne niciodată
dator, nimica, nimănui.
Să știu să iert oricare vină
a semenilor mei, mereu,
ca și-ale mele să le poată
ierta, pe toate, Dumnezeu.
Dar și să știu să nu-mi iert mie
nici într-un mic păcat să cad,
ca nu cumva chiar pentru-acela
să meargă cineva în iad.