1512.
Tot mai ne-nțeles îmi pare că-mi mustri calea rea
Tot mai ne-nțeles îmi pare că-mi mustri calea rea.
De ce nu mă lași, Iisuse, să mă duc cum vreau pe ea,
//dacă trebuie să umblu printre spinii unde sânt?
Vezi că nu mai pot cu TIne să-mi țin pusul legământ!// (bis)
De ce să nu stai cu mine, dacă vezi că eu pot sta
și cu Tine, și cu lumea, și cât de ușor e-așa!
//E așa plăcută viața să slujești la doi stăpâni,
dacă astăzi îmi e bine, ce-mi pasă ce-o mai fi mâni?// (bis)
...Vai, așa se poate-ajunge să gândești când cazi din har,
prăbușirea asta merge până-n iadul cel amar.
//Dacă nu vine-o minune ori o lovitură grea,
până-n iad nu se trezește cel care-a ajuns așa!// (bis)