152.

Începutul și Sfârșitul

Începutul și Sfârșitul ce departe-s uneori! Cât de tristă-i câteodată seara unor veseli zori! Ce urât se-ncheie anii deseori porniți frumoși! Ce ajung la bătrânețe mii de tineri credincioși! Câți copii ce-n rugăciune și în lacrimi au crescut au ajuns de parcă mamă niciodată n-ar fi-avut! Câte cântece voioase au un dureros sfârșit, dar și câte zile negre au apusul strălucit! Câte prietenii, și drumuri, și-nsoțiri pornesc plăcut, iar la urmă-ar fi fost bine nici să nu se fi știut... Câți din cei cu case sfinte au murit necredincioși! Cine-ar ști ce pot fi mâine cei azi tineri și voioși? / Bune-s zilele frumoase când frumoase și apun, bună-a fost atunci viața când sfârșitul ei e bun. /(bis)