152.
Începutul și Sfârșitul
Începutul și Sfârșitul
ce departe-s uneori!
Cât de tristă-i câteodată
seara unor veseli zori!
Ce urât se-ncheie anii
deseori porniți frumoși!
Ce ajung la bătrânețe
mii de tineri credincioși!
Câți copii ce-n rugăciune
și în lacrimi au crescut
au ajuns de parcă mamă
niciodată n-ar fi-avut!
Câte cântece voioase
au un dureros sfârșit,
dar și câte zile negre
au apusul strălucit!
Câte prietenii, și drumuri,
și-nsoțiri pornesc plăcut,
iar la urmă-ar fi fost bine
nici să nu se fi știut...
Câți din cei cu case sfinte
au murit necredincioși!
Cine-ar ști ce pot fi mâine
cei azi tineri și voioși?
/ Bune-s zilele frumoase
când frumoase și apun,
bună-a fost atunci viața
când sfârșitul ei e bun. /(bis)